Proba la divort

Am ajuns la concluzia ca dragostea noastra nu este suficient de puternica. Si asta din mai multe motive. Totul a inceput de la o discutie care m-a facut sa realizez ca psihoel nu ma iubeste atat de mult pe cat pretinde.

Adica daca as fi barbat, zice ca nu m-ar putea iubi. Tot eu as fi, moronule! Doar ca as fi barbat. Si ce daca? O numesc discriminare si ma simt jignita de faptul ca m-ai fi ignorat daca as fi fost barbat. Vreau pe cineva care sa ma iubeasca si pentru ceea ce as putea fi. Pe dinauntru as fi fost la fel. Pe dinafara, as fi avut ceva bonusuri.

Apoi l-am intrebat daca m-ar fi iubit si daca as fi fost oarba. Mi-a zis ca da, dar eu nu-l cred. Si cica la prima intalnire m-ar fi dus oriunde, la a doua tot acolo si ar fi facut misto de mine toata viata.

Daca n-as avea un picior, m-ai mai iubi? Dar daca as fi in scaun cu rotile? Daca n-as avea maini? Daca as fi surdo-muta? Zice ca da. Si cu Tourette? Deci m-ai iubi cu toate astea, dar nu m-ai iubi daca as fi barbat. Daca as fi barbat, eu tot te-as iubi. Vezi? Este o relatie in care eu dau totul, tu nu. Gata! Taci!

Apoi am vrut sa ma joc cu penisul lui. Il cheama Eduardo. Am avut o revelatie intr-o zi si am stiut, pur si simplu am stiut, ca il voi numi Eduardo. Adica are fata de Eduardo.

Si am vrut sa ma joc cu o foarfeca de croitorie peste Eduardo. Nu m-a lasat. Adica n-ai incredere in mine? Eu te-as iubi si daca n-ai mai avea Eduardo atasat. Probabil ca te-as insela, dar tot te-as iubi. Ca esti un om frumos. Si te-as iubi si daca ai fi femeie. Si atunci te-as insela.

Iubitu’ meu, psihoel, e mare cantaret, printre altele. Stie sa dea din gura si sa cante la chitara. Si azi l-a apucat damblaua asa ca am zis sa ma lase sa-l bag pe Eduardo printre corzi si sa trag de el. He freaked out! Nu ma mai iubeste ca la inceput…

Am vazut io pe Discovery ca la barbati, daca zgarmi scrotu’, dai de canalu’ inghinal. Si am vrut sa zgarm acolo la Eduardo, sa-i arat lu’ psiho ca are canal inghinal si ca e de bine. Dupa ce a fugit prin casa ca nebunu’, l-am convins pana la urma. Am zgarmat mult, dar n-am gasit nici o gaura acolo. Acum e traumatizat. Doarme.

Cand se trezeste o sa-i propun sa ne jucam de-a doctoru’. Ii voi cauta prostata printr-un tuseu rectal. Va fi misto.

Oricum, nu ma iubeste cum credeam eu ca ma iubeste. Eu il iubesc mai mult.

Psihoea, in pat: Iubitu’, chelesti…

Psihoel: Da, nu stiu… nu cred.

Psihoea: Iubitu’, daca chelesti te parasesc. Dar te iubesc, sa stii.

Psihoel: Si eu te iubesc, iubita mea superficiala.

Psihoea: Chelia nu-i ceva de ignorat! Tu m-ai iubi daca as fi cheala?

Me wants love

Psihoea, la partyu’ de Paste: Te iubesc, prostule!

Psihoel, luandu-ma de mana: Si eu te iubesc, zdreanta penala care esti!

***

Psihoea si psihoel, la plimbare langa Belu.

Psihoea: Vreau sa luam o pauza…

Psihoel: Cand te-oi alerga odata prin cimitir…

Sado-macho

Bă, io nu-nţeleg ceva. Cum, bă, să te duci să stai ‘nşpe ore să te chinuie una până urli de durere, să dai o grămadă de caşcaval pe asta, şi să zici că “suferă baba la frumuseţe”? Las-o-n mă-sa de treabă!

Deci fii antenă la băiatu! Acu vreo câteva zile mă sună şi-mi zice că cică să-mi iau o şaormă de pe undeva din oraş, că ea nu face nimic de mâncare, că tre să meargă la “spa”. La ce? zic io. La spa, zice ea, e un salon de frumuseţe, nu ştii tu de-astea, dacă într-un loc nu se vinde bere, tu nu-l observi. Da de ce? zic io. Ce-ţi trebe ţie spa d-ăsta? Ce, cremele alea pe care ai tocat juma de salariu nu-s bune, acuma tre să te dai cu cremele altora? Habar n-ai zice ea, şi-mi închide.

Extranemaipomenit, mă gândesc io. După ce că am avut o zi de tot căcatu, că a trebuit să-l suport iar pe 9595 ăla de la birou, acuma nu găsesc nici mâncare, iar ea se duce să se cremuiască la “spa”. Auzi tu!

Mă duc io acasă, deschid Tv-ul, da nu-i nimica mişto. Niciun meci, nimica, doar unu’, Liceeanu, sau cum dracu-l cheamă, care-mi zice nu ştiu ce de ceva limită. Ce limită, prietene, eşti nebun?

Pe la 9 şi ceva, se întoarce acasă. Intră pe uşă şi io râd. Deci nu cred că-ţi imaginezi, era toată roşie ca racu şi mergea cum mergeam atuncea când am fost la mare şi am adormit pe plajă cu berea.

Ce-ai? zic io. Taci, zice ea, lasă-mă să stau. M-a stors aia de la spa de nu m-am văzut şi m-a epilat cu ceară ca a lu bunica de la lumânare. Haha, zic io. Păi aşa-ţi trebe, dacă nu-ţi ajunge crema de-acasă. Da zice ea, şi m-a dat cu nush ce pe faţă de mă ustură şi acuma, nu mai pot, da cică asta-mi face obrazu ca fundu de bebeluş. Da, zic io, ud şi iritat! Hahahaha! Taci, mă, zice ea, nu ştii nimica.

Şi cum râdeam io aşa, am văzut că s-a terminat piticu de bere, aşa că m-am dus la frigider să scot unu proaspăt. Ies io pe hol şi văd o hârtie pe jos. Perfect, zic io, după ce că nu le strânge, le mai şi înmulţeşte. O iau io de jos şi mă uit pe ea. “Beauty Style Trendy Spa, Tratament Complet” zice hârtia. Mă uit mai jos şi scap piticu. Atât de mult? Cum, mă, să dai atât de mult? Nu mă, zice ea, că mă face frumoasă. Să mori tu, zic io. Păi şi cura de slăbire pe care-o s-o ţii că nu mai sunt bani de mâncare cum te face?

Zi, tu, bă, cum să nu te enervezi?

De mărgăritar

Excelent!!! Just fucking terrific! Le rezolvasem pe toate şi exact asta îmi lipsea! Ce contează că sunt copii care mor în Africa la vârsta de 15 kg, noi trebuie să ne scărpinăm chiar dacă nu ne mănâncă şi, mail ales, să ne legăm unde nu ne doare.

Cum despre ce vorbesc? E chiar aşa de greu de văzut? Nu cred!! E vorba despre această mică minunăţie pe care o citeşti tu acum. Da, lucrul al cărui nume nu pot să-l pronunţ fără să am o grimasă de silă….. blogul.

Ce-am cu blogul, zici tu?

Păi, cu el în sinea lui, aşa, nu prea am nimic, că un pumn de biţi puşi pe un server undeva nu mă deranjează chiar aşa de tare. Problema mea cu el e alta. E legată de cum am ajuns să-l am. E numai vina ei. Ea l-a vrut. Eu n-am zis niciodată că vreau aşa ceva. Ce-mi trebuie mie blog? Eu nu scriam nici temele în şcoala generală! Ea a vrut să ne facem blog, să avem şi noi ceva în comun. I-aş fi propus eu câteva chestii pe care am fi putut să le avem în comun, da’ dup-aia îmi creştea tensiunea şi n-aveam chef de de-astea.

N-am înţeles-o niciodată. Îi vin uneori aşa nişte chestii în cap, de mă lasă interzis. Auzi tu: avem o pată pe cearşaf, hai să ne facem blog. Cine ce cum când? Huh?! Adică ce-ai vrea să avem pe cearşaf, fir de aur? Asta e, rufele se pătează. Spală armatele de axioni, domoşi, perlani şi alte chestii de-astea, noi să fim sănătoşi! Ce, dacă-ţi faci blog pleacă pata de pe cearşaf? “Frate, şi-au făcut blog, ăştia nu e normali, eu m-am cărat!”

De ce scriu pe el dacă nu-l vreau? Păi nu ţi-e clar? Să mor io, parcă vorbesc cu o piatră de pavaj! Păi ca să-i arăt că nu mă doare, înţelegi? Deci dacă mă enervez ea vede şi crede că mă simt eu afectat şi eu nu vreau să aibă satisfacţii de-astea, adică să creadă ea că mă poate afecta pe mine. Aşa că scriu, da? Dacă nu-ţi place, nu citi.

Hai pa!

Avem o pata. Cum procedam?

Totul a inceput aseara cand, pentru prima data, ceva ne-a intrerupt certurile. Nimic nu reusea sa-l opreasca. Mereu are ceva de comentat. Vesnic e nemultumit. Dar aseara, ca printr-o minune, s-a intamplat pata!

Ca de obicei, ca absolut in fiecare zi si aproape fiecare clipa, ne plictiseam. Adica sexul era fain la inceput, dar dupa atata timp, te cam plictisesti. Nu stiu, acelasi om mereu. Sa nu ma intelegi gresit, il iubesc, dar uneori asa am chef de cineva care sa nu mai zbiere si care sa fie multumit macar cateva minute pe zi. E drept, nici eu nu ma mai dau peste cap sa incerc sa schimb ceva. Deja gata, asa a fost sa fie.

Adica aseara eram asa pornita pe el incat i-am zbierat, pentru prima data, un “Hai sa ne despartim!”. El a zis ca “Nu!” asa ca am hotarat sa ne culcam. Nu ajungem niciodata la un consens.

Si pentru ca era inca devreme si ne plictiseam, am facut dragoste pe coltul stang al patului. Nu de alta, dar nu suport sa deranjam cearsaful ca pe urma tot eu trebuie sa-l intind la loc. Si cum ne vedeam noi de treaba, isi aminteste de propunerea mea cu despartirea. Incepe sa tipe, incep si eu sa tip. Sexul era ok in continuare. Am terminat.

Dau sa ma bag in pat si vad o pata pe coltul drept al patului. Ma gandesc initial de unde sa fie… ca noi eram pe partea stanga. N-a ajuns nimeni in dreapta. Ii arat si lui. Brusc se face liniste. Incepem amandoi sa privim pata. Era mare si uda.

Il intreb “Ce-ai mai facut acum?”. Imi spune “Eu? Poate tu!”. Si mi-am amintit de bancul cu sexul… ca sotia ii spune n-au mai facut sex de 3 luni, iar el ii zice “poate tu”, dar asta n-are nici o legatura cu nimic. N-am facut eu nimic, nici n-am ajuns acolo. dar era ditamai pata…

Macar nu ne mai certam. Si era asa liniste si bine incat am continuam sa ne uitam la pata. M-am gandit sa-i masuram toate diametrele ca sa mai prelungesc momentul de pace.

“Ce-o fi?”, intreb eu. “Habar n-am…”, imi spune. Normal, el n-are niciodata habar de nimic. Nu el spala cearsafurile, nu el naste copiii, nu el cara dupa el o bruta de ceea ce pare a fi un minim de 50 de kile.

“O fi apa”, imi zice. De unde sa fie apa? Te-ai gandit mult? Desi nu e ceva mai consistent ca apa… dar e ditamai udatura.

Era tarziu si ne plictiseam iar asa ca ii zic “Hai sa o mirosim!”. Eu miros si tu gusti. Am vazut ca asa fac aia din Criminal Minds.

“Mai bine miros eu si gusti tu.”, imi spune. Se vede treaba ca ma iubeste mult. He would feed me to the rats if he could.

“Miroase a… ud”, ii zic. Acum gusta tu!

“Nu gust.”, imi spune. Dar eu am mirosit! “Dar nu e acelasi lucru, zice.”.

Bine. Hai sa ne culcam.

“Pe pata?”, ma intreaba. Nu, langa.

Eu: Apropo de pata, hai sa ne facem blog.

El: Da, chiar!

Eu: Noroc cu pata ca altfel nu mi-ar fi trecut prin cap.

A fost o seara minunata. Nu ne-am mai certat pentru cateva clipe si nu ne-am mai plictisit. Noroc cu pata.

Asta seara torn suc de portocale in pat.