Avem o pata. Cum procedam?

Totul a inceput aseara cand, pentru prima data, ceva ne-a intrerupt certurile. Nimic nu reusea sa-l opreasca. Mereu are ceva de comentat. Vesnic e nemultumit. Dar aseara, ca printr-o minune, s-a intamplat pata!

Ca de obicei, ca absolut in fiecare zi si aproape fiecare clipa, ne plictiseam. Adica sexul era fain la inceput, dar dupa atata timp, te cam plictisesti. Nu stiu, acelasi om mereu. Sa nu ma intelegi gresit, il iubesc, dar uneori asa am chef de cineva care sa nu mai zbiere si care sa fie multumit macar cateva minute pe zi. E drept, nici eu nu ma mai dau peste cap sa incerc sa schimb ceva. Deja gata, asa a fost sa fie.

Adica aseara eram asa pornita pe el incat i-am zbierat, pentru prima data, un “Hai sa ne despartim!”. El a zis ca “Nu!” asa ca am hotarat sa ne culcam. Nu ajungem niciodata la un consens.

Si pentru ca era inca devreme si ne plictiseam, am facut dragoste pe coltul stang al patului. Nu de alta, dar nu suport sa deranjam cearsaful ca pe urma tot eu trebuie sa-l intind la loc. Si cum ne vedeam noi de treaba, isi aminteste de propunerea mea cu despartirea. Incepe sa tipe, incep si eu sa tip. Sexul era ok in continuare. Am terminat.

Dau sa ma bag in pat si vad o pata pe coltul drept al patului. Ma gandesc initial de unde sa fie… ca noi eram pe partea stanga. N-a ajuns nimeni in dreapta. Ii arat si lui. Brusc se face liniste. Incepem amandoi sa privim pata. Era mare si uda.

Il intreb “Ce-ai mai facut acum?”. Imi spune “Eu? Poate tu!”. Si mi-am amintit de bancul cu sexul… ca sotia ii spune n-au mai facut sex de 3 luni, iar el ii zice “poate tu”, dar asta n-are nici o legatura cu nimic. N-am facut eu nimic, nici n-am ajuns acolo. dar era ditamai pata…

Macar nu ne mai certam. Si era asa liniste si bine incat am continuam sa ne uitam la pata. M-am gandit sa-i masuram toate diametrele ca sa mai prelungesc momentul de pace.

“Ce-o fi?”, intreb eu. “Habar n-am…”, imi spune. Normal, el n-are niciodata habar de nimic. Nu el spala cearsafurile, nu el naste copiii, nu el cara dupa el o bruta de ceea ce pare a fi un minim de 50 de kile.

“O fi apa”, imi zice. De unde sa fie apa? Te-ai gandit mult? Desi nu e ceva mai consistent ca apa… dar e ditamai udatura.

Era tarziu si ne plictiseam iar asa ca ii zic “Hai sa o mirosim!”. Eu miros si tu gusti. Am vazut ca asa fac aia din Criminal Minds.

“Mai bine miros eu si gusti tu.”, imi spune. Se vede treaba ca ma iubeste mult. He would feed me to the rats if he could.

“Miroase a… ud”, ii zic. Acum gusta tu!

“Nu gust.”, imi spune. Dar eu am mirosit! “Dar nu e acelasi lucru, zice.”.

Bine. Hai sa ne culcam.

“Pe pata?”, ma intreaba. Nu, langa.

Eu: Apropo de pata, hai sa ne facem blog.

El: Da, chiar!

Eu: Noroc cu pata ca altfel nu mi-ar fi trecut prin cap.

A fost o seara minunata. Nu ne-am mai certat pentru cateva clipe si nu ne-am mai plictisit. Noroc cu pata.

Asta seara torn suc de portocale in pat.