Rola morii se-nvârteşte, ţac, ţac, ţac

Acu vreo săptămâna s-a trezit femeia că vrea să facă mişcare. În loc să-i iau o roată de hamster, cum ar fi trebuit, am zis ca ea şi ne-am dus să ne luăm role, că cică e mişto să te dai pe role, că arzi calorii. Dreacu, io cred că mai degrabă arzi gazu, dar în fine…

Mergem noi la hipermarchet, femeia probează cinşpe perechi de role (“asta e prea mare, asta e prea mică, asta e urâtă, asta e jegoasă blablablabla…”) şi, până la urmă, o ia pe prima probată! Pe prima! Asta ne-a mâncat o oră. Eh, asta e, tre să ardem calorii cu stil, tre să fii şic pe role, ce dracu!

Mergem noi cu rolele acasă şi le punem în debara, unde dorm vreo 2 zile, că n-avem timp să ardem calorii chiar când vrem noi.

După astea 2 zile, ies cu femeia la ars calorii. Da nu oriunde. În spatele blocului, că acolo nu sunt maşini, nu sunt oameni, nu sunt gropi, nu e nimic. Doar câini. Eh, asta e, antirabicu e iefteneaua. Deci mergem noi în spatele blocului, unde ne învârtim preţ de vreo oră şi ceva pe o suprafaţă de 70×15 m. Simţeam cum cad caloriile. Ştii, când cad caloriile de pe tine, se aude sunet de tablă, aşa. Sau poate alea erau piuliţele de la rolele mele noi. Eh, asta e, noi să fim sănătoşi.

Îi zic femeii să meargă singură, să se înveţe cu rolele. Ea nu, că cică cade, cică s-o ţin de mână. O oră şi ceva. Şi când o ţineam bine, să nu cadă, cică o strâng prea tare. Când se clătina şi io o ţineam, că de ce mă sprijin pe ea.

Data viitoare dau calorii jos singur.

Auzi, nu ştii de unde fac rost de o roată de hamster de vreo 2m în diametru?