De mărgăritar

Excelent!!! Just fucking terrific! Le rezolvasem pe toate şi exact asta îmi lipsea! Ce contează că sunt copii care mor în Africa la vârsta de 15 kg, noi trebuie să ne scărpinăm chiar dacă nu ne mănâncă şi, mail ales, să ne legăm unde nu ne doare.

Cum despre ce vorbesc? E chiar aşa de greu de văzut? Nu cred!! E vorba despre această mică minunăţie pe care o citeşti tu acum. Da, lucrul al cărui nume nu pot să-l pronunţ fără să am o grimasă de silă….. blogul.

Ce-am cu blogul, zici tu?

Păi, cu el în sinea lui, aşa, nu prea am nimic, că un pumn de biţi puşi pe un server undeva nu mă deranjează chiar aşa de tare. Problema mea cu el e alta. E legată de cum am ajuns să-l am. E numai vina ei. Ea l-a vrut. Eu n-am zis niciodată că vreau aşa ceva. Ce-mi trebuie mie blog? Eu nu scriam nici temele în şcoala generală! Ea a vrut să ne facem blog, să avem şi noi ceva în comun. I-aş fi propus eu câteva chestii pe care am fi putut să le avem în comun, da’ dup-aia îmi creştea tensiunea şi n-aveam chef de de-astea.

N-am înţeles-o niciodată. Îi vin uneori aşa nişte chestii în cap, de mă lasă interzis. Auzi tu: avem o pată pe cearşaf, hai să ne facem blog. Cine ce cum când? Huh?! Adică ce-ai vrea să avem pe cearşaf, fir de aur? Asta e, rufele se pătează. Spală armatele de axioni, domoşi, perlani şi alte chestii de-astea, noi să fim sănătoşi! Ce, dacă-ţi faci blog pleacă pata de pe cearşaf? “Frate, şi-au făcut blog, ăştia nu e normali, eu m-am cărat!”

De ce scriu pe el dacă nu-l vreau? Păi nu ţi-e clar? Să mor io, parcă vorbesc cu o piatră de pavaj! Păi ca să-i arăt că nu mă doare, înţelegi? Deci dacă mă enervez ea vede şi crede că mă simt eu afectat şi eu nu vreau să aibă satisfacţii de-astea, adică să creadă ea că mă poate afecta pe mine. Aşa că scriu, da? Dacă nu-ţi place, nu citi.

Hai pa!